Iustin Panţa & Zona nouă
Au trecut şi Zilele "Iustin Panţa". Unele fragmente din week-endul ăsta rămân într-un fel de Best of al anului poetic 2011.
Cred că cele mai dragi îmi sunt imaginile cu Claudiu Komartin intrând în frecvenţă de rezonanţă cu zoniştii. Energia lui & efervescenţa lor. Erau cu toţii "nebuni după poezie", precum Hokusai cel nebun după pictură.
Sau, cam tot pe acolo, chimia imediată dintre Andrei Dósa şi zonişti.
Andrei, bineînţeles că ştiţi, a luat premiul "Iustin Panţa" pentru debut, pentru Când va veni ceea ce este desăvârşit (Tracus Arte). Cred că e începutul unui destin. (Al cărţii & al poetului, deopotrivă).
La recital, lăsându-i deoparte pe Ion Mureşan, Claudiu Komartin şi Andrei Dósa, zoniştii mi s-au părut remarcabili. Se întâmplă lucruri bune pentru ei - o să citească la Blecher (veţi afla când), iau premii (Krista Szocs a luat recent Premiul Colocviului Naţional "Lucian Blaga"), se scrie laudativ despre antologia lor - a scris George Neagoe în Cultura -, sunt remarcaţi de seniori (Ion Mureşan a vorbit extrem de laudativ despre ei) şi de tineri (iată ce scrie Andrei pe blogul lui; şi iată-l şi pe Claudiu). Merită, prin urmare, să enumăr aici numele celor care au citit: Anatol Grosu, Vlad Pojoga, Ana Donţu, Irina Brumă, Krista Szocs, Adrian Virgil. Andrei C. Şerban n-a vrut să citească.
Inutil să spun cât de privilegiat mă simt ca membru în Zona nouă.
Krista! ce mă bucur...:) transmite-i cele bune din partea mea, te rog. e ciudat că deşi am văzut-o o singură dată, în circumstanţe care nu prea aveau de-a face cu poezia, mi-a rămas cumva la suflet. adică de fapt nu e deloc ciudat: e (şi) un om bun, asta se simte imediat :)
O să-i transmit, Ana, bineînţeles. Se va bucura.
Ori poate citeşte singură pe aici, înainte să apuc eu să-i spun.
Intuiţia ta în ce-o priveşte e perfect adevărată, ştii tu cum e, scriitorii se intuiesc imediat unul pe altul. :)
unii se şi păruiesc, am auzit!
văd că iar mă plasezi în categoria grea, aceea a scriitorilor. de parcă n-ai şti că-s mică :p
Ei, ştii tu vorba cu esenţele tari în sticle mici :)
nţ, mereu mă-nhizi cu ceva, că eşti tu aşa prieten cu vorbele...
felicitari, domnilor!
Adevărul e că sunteţi câţiva oameni care faceţi nişte lucruri minunate pentru poezie, minunate...
Ana Alfianu: Vorbe, vorbe, vorbe... :)
Petruţ Pârvescu: Mulţumesc, chiar merită felicitări.
Însemnări din subterană: Adevărul e că sunt câţiva oameni care fac nişte lucruri minunate pentru poezie, minunate... :)
Aha...ai mâncat nişte litere, erau cadou de bibelou, nu din ălea comestibile... :)
Radu Vancu: Aşa e, dar bebeluşii & oamenii fără minte mănâncă orice. :)
Numai când vor să îşi aline durerile măselelor de minte...acolo le stă lor puterea, pesemne... :)
Da, puterea lor e un fel de a trage la măsea! :)
Ana, Krista îţi transmite şi ţie exact ce ai spus tu despre ea! :)
(Ţi-ar mulţumi ea însăşi, dar n-o lasă calculatorul să posteze comentariu e blog - mi-au spus şi alţii că păţesc aşa, nu ştiu ce se întâmplă...!
Radu, întâmplarea (întâmplarea?) face ca exact aseară pe la ora 19 să o găsesc pe Krista şi să ne scriem aşa, umpic, nişte drăgălăşenii cuminţi şi timide. mulţumesc oricum. uite cum legi tu oamenii între ei :)
Ai dreptate, nu sunt întâmplări, sunt sincronicităţi, cum le spune prietenul tău Carl Gustav. :)
prietenul meu? să mă fac oare de ruşine aici şi să recunosc că nu am citit nimic de jung? vai mie :p
dar bănuiesc că putem fi prieteni oricum. friendship is beyond words and knowledge :p
iar tu eşti oricum un garant deosebit.
Eu zic să nu recunoşti nimic. :)
Iar la Jung nu-i atât de citit, cât de visat. Chestie la care, din câte se vede pe blogul matale, eşti la fel de meseriaşă şi de zănatecă precum stimabilul C.G. :)
doamne Radule. te iubesc mult, da' uneori exagerezi de numa-numa. io zănatecă? :p
Ai dreptate, iartă-mă, am greşit - nu eşti ză-natecă, eşti the-natecă. :)
Trimiteți un comentariu