„Zona nouă”. Andrei C. Șerban

[foto: Raisa Hagiu]

Andrei C. Şerban (n. 1990) este cea mai organizată minte critică a cenaclului Zona nouă; ține cronică literară în Euphorion și în Zona nouă, iar numele lui a trezit deja interesul oamenilor atenți la mișcarea celor foarte tineri. Exersat și în zona prozei (borgesiene, adică aporetic raționaliste), Andrei s-a revelat în ultima vreme și ca poet, complet individualizat în raport cu congenerii lui – fiind mai echilibrat (ceea ce în poezie desigur că e periculos), dar cu efecte de profunzime surprinzătoare – ca și când un acrobat raționalist ar descrie în vreme ce merge pe frânghie, cu un ton aparent rece, hăul pe care tocmai îl traversează. 

[dragă mami m-am săturat de atâta zen]

*

dragă mami m-am săturat de atâta zen
religia s-a inventat la o bere pe capacul coşciugului

împreună cu tati o să contemplăm fiecare strop de ceară
care o să te acopere tot mai mult şi mai mult

*

în fiecare dimineaţă ne îmbrăcăm
pielea cu cicatrici şi mai uităm câte un cuvânt
săruturile stau la pândă ca o hienă

mişcările noastre anticipează orice
de parcă am executa o autopsie

*

teama pe care o simţi când
întâlneşti pe stradă un necunoscut
şi eşti tu

*

o astenie care-ţi paralizează oasele
capul se cuibăreşte între scânduri
doar-doar s-o întâmpla ceva

*

dragă mami în poveştile tale apar toţi oamenii

noi nici măcar nu am învăţat să mergem

*

teama pe care o simţi când
nu ştii să numeşti un obiect
care se apropie din ce în ce mai mult

*

dacă am reuşi să adormim
cu siguranţă am visa
o mână din care creşte un cap

*

un creier umple o singură foaie
respiraţiile s-au mutat în notele de subsol
        # în curând vom putea #
corecta orice abatere

*

bătăile inimii ţin locul oricărui sunet
nu vom avea nevoie nici de braţe

*

ne-am putea construi câte un cocon de metal
din unghiile părinţilor

astea sunt cel mai uşor de ros

*

de-a lungul coloanei vertebrale
se strecoară piciorul unei foarfece
spatele se arcuieşte
ligamentele trosnesc

niciodată craniul

*

am putea privi prin ochii tăi
şi totul ar reveni la normal

motivele unei apropieri
dârele de salivă abandonate pe pernă

*

dragă mami jucăriile au fost inventate de oamenii mari
absenţa se măsoară în plastic

cine va putea oare suporta atâtea degete

*

dacă am avea suficiente unghii
am transforma orice mişcare
în reacţii chimice

*

ne întrebăm cum e posibilă frumuseţea
sau e doar o altă poveste de adormit copiii

*

teama pe care o simţi când
inima o ia din loc
târând ca o meduză
trena asta vascularizată

*

coordonatele spaţiu-timp se pricep de minune
la ficţiuni
nu mai durează mult ne vom putea ascunde

chiar sub propria piele