Din nou despre Ioan Groşan
După editorialul lui Nicolae Manolescu din numărul 9 al "României literare", aşteptam cu inima strânsă paginile de dosar care urmau să probeze colaborarea lui Ioan Groşan cu Securitatea din anii 1989-90. (Cele publicate în numărul 9 erau deja cunoscute, iar pasajul cel mai grav - într-adevăr ruşinos, dar în nici un caz într-atât de degradant încât să-l poată plasa pe Groşan în categoria turnătorilor odioşi - privea informaţiile date despre "conferenţiarul M." - am mai vorbit aici despre ele).
Judecând după paginile de dosar publicate în numărul 10, e greu de înţeles pe ce se bazează Nicolae Manolescu în editorialul din numărul anterior atunci când afirmă tranşant că Groşan "a fost expediat în Germania şi în Franţa ca să culeagă informaţii despre emigraţie. S-a întors la timp, cât să apuce să i le comunice comanditarului, înainte de a începe revoluţia". Aşa cum a arătat deja Ştefan Agopian în "Academia Caţavencu", cronologia pieselor de la dosar arată că Groşan era deja în Franţa, plecat pe banii lui Nicolae Breban, când ofiţerii de securitate discutau la Bucureşti eventualitatea contactării lui pentru a fi transformat în colaborator. Întors în ţară, Groşan se întâlneşte într-adevăr de două ori cu ofiţerii (aşa cum se întâlneau toţi cei care se întorceau din Occident), furnizează date (benigne) despre câţiva scriitori din emigraţie, spune că dacă nu i se permitea plecarea ar fi făcut disidenţă, recunoaşte că nu s-a decis "încă" să rămână în Occident şi precizează că, deşi acceptă să se întâlnească cu ofiţerii, nu e de acord să devină informator.
Aşadar, dacă nu apar alte pagini de dosar, judecând numai după ce s-a publicat până acum, rezultă că Ioan Groşan, informator al Securităţii din 1974 până în 1978, n-a mai colaborat cu Securitatea după acea dată. Iar din cei patru ani de nedemnă colaborare, singurul cap real de acuzare împotriva lui poate fi acela, cam subţire, referitor la "conferenţiarul M.".
toti turnatorii au fost odiosi
Desigur, şi toţi păcătoşii vor arde în iad, indiferent de vină...
turnătorie benignă? scuze, dar asta nu am prizat-o nici la NM, n+o prizez nici la tine. uite, mi+au furat de curând mobilul: sper să nu+l găsesc asupra unui scriitor sau amic, poate chiar cineva la care ţineam foarte mult, iar lumea să-mi sară tot mie+n cap, că ce+atâta caz, e doar o hoţie benignă... hoţia rămâne hoţie şi punctum. nu înseamnă că pentru asta voi cere lapidarea hoţului, mi+ar fi mie ruşine de ruşinea lui, dar hoţia tot hoţie rămâne, indiferent cu câte epitete am orna+o.
ps. dacă la IG funcţionează prezumţia de nevinovăţie ar trebui să folosim acelaşi taler şi pentru NM, să+l credităm şi pe el de bune intenţii, să+l fericim cu acelaşi gir de încredere, să nu ne grăbim cu încruntările, îngrijorările, insinuările şi ridicările de sprâncene. altfel dăm în meteahna aia foarte românească de+a învârtim adevărul ca pe o sticlă colorată până iese rezultatul care ne trebuie, după simpatii şi pe sentimente. NM are de multă vreme acces la un dosar pe care nu-l ştim şi nu+l vom parcurge, probabil, niciodată în întregime. de ce nu l+am cred şi pe el pe cuvânt, de ce l-am suspecta că e mai dubios sau mai rău intenţionat decât turnătorul "benign"? de ce nu am lua ceea ce spune exact aşa cum spune, de ce să căutăm cu acribie virguliţa defectă, punctele negre şi fisurile în ce a scris? uite, eu aş înclina mai degrabă să cred că, dimpotrivă, tocmai pentru a-l scuti pe IG de ruşine, NM omite pasaje mult mai jenante. dar nu pun în faţa adevărului presupunerile sau emoţiile diverse care mă fac să văd limpede doar anumite lucruri şi să iau ca real doar ce-mi convine. de ce n-am citi pur şi simplu cu bună credinţă, exact cum e scris, fără să presupunem, fără să lansăm petarde despre ce+ar fi sau n+ar fi sau nu este, de ce m+aş căzni să văd printre rânduri, poate îînegrindu+i pe alii iese IG mai alb sau mai puţin gri
NM: "Legea e strictă în această privinţă. Am fost nevoiţi să aşteptăm decizia Curţii de Apel. Cititorii noştri trebuie să ştie şi că anumite pasaje au fost omise (protejate), iar o parte din numele menţionate reduse la iniţiale, conform dispoziţiilor aceleiaşi legi. Mă simt obligat moralmente să ofer o explicaţie pentru gestul nostru.(...) Consternarea din prima clipă a făcut loc repede unei atitudini binevoitoare faţă de Groşan, deplâns ca o victimă. Ideea era că un mare scriitor nu merită un astfel de tratament. „Înţelegerea” aceasta, nearătată altora mai înainte, le-ar fi făcut cinste apărătorilor lui Groşan, dacă nu s-ar fi opus datele din dosar. Am fost eu însumi de părere, înainte de a le cunoaşte, că, dacă, aşa cum Groşan declara în interviul pomenit, nu exisă decât o singură informare, şi aceea benignă, nu era cazul să fie ţintuit la stâlpul infamiei. Citind însă dosarul primit de la CNSAS, mi-am dat seama că Groşan ne-a indus în eroare şi că lucrurile stăteau în realitate mult mai rău. În loc să-şi asume răspunderea colaborării cu Securitatea, a mizat pe o eventuală, deşi improbabilă, menţinere a noastră în ignoranţă. Nu ca să-l pedepsim publicăm dosarul, ci pentru a spulbera orice urmă din nemeritata încredere pe care, naivii de noi, i-am arătat-o. Nu ne bănuiţi că îl acuzăm pe nedrept. Citiţi paginile de la mijlocul numărului de faţă şi veţi vedea că, din păcate, vinovăţia lui este indubitabilă. Ceea ce, în plus, face de neiertat minciunile din interviu."
nu există delaţiuni benigne din simplul motiv că dosarele de la secu au demonstrat asta: au fost oameni nenorociţi după o banalitate, care a declanşat un lanţ de alte banalităţi... multe avalanşe letale au fost stârnite de zgomote mici
Ai dreptate, e o expresie nefericită.
Cât despre NM, nu cred c-a vrut să-l cruţe pe IG. Dimpotrivă. Numai că paginile de dosar publicate nu-i susţin asprimea. Până nu apar altele, IG nu poate fi pur şi simplu pus, într-o istorie a infamiei authtone, alături de turnătorii care efectiv au distrus destine, sau de ofiţerii de Securitate, sau de profitorii dezgustători ai regimului. Asta e tot ce spun, n-am căutat virgule defecte, n-am făcut presupuneri, n-am lansat petarde ş.a.m.d.
Foarte interesant punct de vedere. Cred că aveți dreptate. Din moment ce nu știm ce presiuni a trebuit să suporte Groșan, pledez și eu pentru clemență. Chit că în anii studenției am avut multe de îndurat din cauza turnătorilor. Dar îmi vine greu să-i aplic prozatorului eticheta respectivă...
Dacă pentru vina, reală, dar lipsită de urmări dramatice, de a-l fi turnat pe "conferenţiarul M." Groşan a avut parte de linşajul ăsta mediatic, nici nu pot să-mi închipui ce tratament i s-ar fi aplicat în cazul unor dezvăluiri grave, comparabile cu cele din cazurile Kundera (care se poate să fi distrus o viaţă printr-o turnătorie din tinereţe) ori Grass (încadrat în juneţe în Waffen SS)...
Groşan a turnat, ceea ce e regretabil şi trist. Dar cele din dosarul lui (cel puţin cele ce au ieşit până acum) nu justifică bemolii din diversele rechizitorii. Sigur, nu mai poate constitui un exemplu de moralitate; dar nici unul de joasă imoralitate nu e.
Care linsaj mediatic, domnule Vancu? Cati oameni au scris despre delatiunile lui Grosan? Au scris cativa despre acest caz, nu toata presa. Omul isi merita perdaful, fara discutie, pentru imbecilitatea, ipocrizia si lasitatea pe care le-a dovedit in anii trecuti de la revolutie. Linsaj mediatic fac RTv si A3, nu "amarata" presa culturala. In istoria delatiunilor romanesti, daca va fi scrisa vreodata o asemenea istorie, Ioan Grosan va figura la capitolul "Gainari".
Linşajul nu trebuie să fie unanim ca să fie linşaj. Ajung câţiva executanţi mai sângeroşi :)
Nu ştiu la ce vă referiţi când vorbiţi despre "imbecilitatea, ipocrizia şi laşitatea pe care le-a dovedit în anii trecuţi de la revoluţie" - eu, de exemplu, îmi aduc aminte de bucuria cu care am primit gestul lui de a refuza decoraţia de la Ion Iliescu. Dacă aveţi în vedere faptul că n-a mărturisit, mai ales că vina lui pare mică, aveţi dreptate - se cădea s-o facă, mai ales când cei de la "Ziua", unde activa şi el, cereau colaboratorilor ziarului să mărturisească dacă au fost colaboratori şi în alt fel, adică ai Securităţii. Atunci, într-adevăr, era momentul s-o facă.
Trimiteți un comentariu