Scriitorul Ioan Groşan n-a colaborat cu Securitatea
Aflu de pe blogul lui Octavian Soviany despre un articol din Adevărul care probează o colaborare a lui Ioan Groşan cu Securitatea.
Sub ameninţarea excluderii din facultate (la care era deja intrat), soldatul TR Ioan Groşan semnează angajamentul de colaborare. (Contingentul lui făcea armata înainte de facultate, dar după examenul de admitere). Aşa cum au semnat mulţi dintre ceilalţi adolescenţi de 19 ani, şantajaţi cu distrugerea propriului viitor. La terminarea facultăţii, contactat de organe pentru continuarea colaborării, Groşan refuză. După cum i-a refuzat şi la o contactare ulterioară, din 1989.
Aşa cum am spus într-un comentariu de blogul lui Octavian Soviany, din articol reiese că n-ar exista nici o notă informativă prin care Groşan să fi făcut rău cuiva (cea privitoare la inexistentul “conferenţiar M.” fiind evident inventată).
În plus, refuzul de a colabora, din 1978, de la terminarea facultăţii, e realmente un act de curaj. Pentru aşa ceva chiar o puteai păţi. Aşa încât ar fi fost mai OK ca titlu “Scriitorul Ioan Groşan n-a colaborat cu Securitatea”.
Pana una, alta se cer spuse doua lucruri. Unu: e greu sa-i judeci pe cei care, in conditiile de la vremea respectiva, au cedat din diferite motive si au colaborat cu Securitatea. Doi: nu stiu cum se face, dar ni se livreaza numai dosare de plevusca (comparativ vorbind), dar dosarele rechinilor din capul statului, incepand cu al' mare, nu scapa niciodata la vedere. Asa ca ma emotioneaza din ce in ce mai putin toate aceste scandaluri. Ele isi au relevanta lor pe plan personal, desigur, dar cam atat. Pe dl. Grosan si pe amicii d-sale e firesc ca problema sa-i preocupe, dar interesul meu pentru chestiune e foarte redus. Ma intereseaza mai mult ce (si cum scrie) d-sa azi.
In fine, daca tot e sa vorbim de colaborationism, grav mi se pare colaborationismul unora (si-s destui) cu puterea corupta si abuziva a zilelor noastre. Nu de alta, dar e mai greu sa invoci, in 2011, circumstantele atenuante care ar mai putea fi admise pentru, sa zicem, 1970.
radu, exact aşa cred şi eu. m-am cutremurat de nervi aseară, cînd am citit articolul din adevărul. în loc să spună exact la ce vîrstă a semnat, cîte note a dat, ce urmări au avut ele, cît a durat colaborarea, ei citează in extenso nota despre profesorul m. sau ce era el, despre care groşan spune că nu-şi mai aminteşte. şi îl cred pe groşan.
Micawber: Nu încape comparaţie între puterea de azi, oricât de coruptă şi abuzivă, şi puterea de atunci. Aşa încât nu încape comparaţie nici între colaboraţionismul de atunci şi cel de azi: una era să colaborezi cu cel mai dur regim din lagărul socialist (a băgat în puşcării politice 2.500.000 de oameni), alta e să susţii, din convingere sau din oportunism, un regim care, oricâte mizerii s-ar întâmpla (de altfel, nu toate imputabile numai administraţiei, şi oricum nu numai celei actuale), nu e totuşi unul dictatorial. Nici măcar cât pe vremea lui Năstase.
Luiza: În plus, după câte înţeleg din articol, nota aceea e principala acuzaţie - ceea ce face "cazul" destul de şubred. Există dosare serioase, precum al lui Caraion ori, pe cât se pare, al lui Doinaş, cu note informative care au făcut rău altora - aici ar fi, într-adevăr, destule de discutat. A lua în colimator pe un student pentru o notă (autentică?, dacă da, unică?) despre un "conferenţiar M." în urma căruia acela ar fi avut de suferit mustrări disciplinare e, prin comparaţie, ridicol. Unde mai pui şi că respectivul student refuză, după terminarea facultăţii, continuarea colaborării, riscând destul de multe (postul de profesor, publicarea etc.). În cazul Kundera, de pildă, acuza era mult mai gravă, pentru că prespusul denunţ al studentului Kundera a afectat toată viaţa celui denunţat.
@ Radu Vancu
Ba incape comparatie, dintr-un singur motiv: acum, cu toate derapajele semnificative, exista, de bine, de rau, o mai mare libertate de a alege. Cat o mai exista si aia. Iar unii aleg sa cautioneze un regim care - aici vad ca dvs. sunteti foarte ingaduitor - e corupt si incompetent, ca sa ma exprim delicat. Sigur ca trebuie pastrate proportiile, dar asta nu inseamna ca trebuie sa trecem usor peste faptele brave ale colaborationistilor de azi, nu de alta, dar daca trecutul nu-l mai putem schimba, macar cu prezentul am putea face ceva.
Iar regimul Basescu cred ca a depasit deja maximele negative ale guvernarii Iliescu-Nastase din anii 2000. Si stati asa, ca macar acel regim s-a incheiat, dar cel de azi mai are ani buni de stat la putere, e departe de a-si fi spus ultimul cuvant :)
@ Radu Vancu
Imi cer scuze pentru prolixitate, dar am de facut o mica completare. De la o vreme am renuntat sa-mi ascund parerile politice si le fac cunoscute limpede si pe blog. Tot de la o vreme, blogul meu a inceput sa fie vizitat cu regularitate de cineva de la Serviciul de Telecomunicatii Speciale. Iata dovada - scuze pentru formatarea precara:
Serviciul De Telecomunicatii Speciale (85.120.255.106) [Label IP Address]
Bucharest, Bucuresti, Romania, 3 returning visits
Date Time Type WebPage
26th January 2011 05:41:09
Page View www.google.ro/search?hl=ro&q=Pavel Tugui&btnG=C%C4%83uta%C5%A3i&aq=f&aqi=g1&aql=&oq=
ce-am-mai-citit.blogspot.com/2010/02/pavel-tugui-scriitori-si-compozitori-in.html
Se strange latul, e STS brusc interesat de blogurile cu tematica literara sau sunt eu paranoic?
:)
Şi blogul meu e vizitat periodic de STS, o fi ceva de rutină sau cineva de acolo o fi interesat de literatură, habar n-am.
Cât despre perioada Iliescu-Năstase, zău că era mai rău decât acum. Însă depinde probabil de filtrele subiective ale memoriei.
cred ca dl Micawber are dreptate. puterea corupta de astazi a egalat cel putin, daca nu a si intrecut "performantele" epocii Iliescu - Nastase. iar colaborationismul contemporan e si el o realitate abjecta, pe care nu se poate sa o ignoram.
evident ca acest asa zis caz Groşan e praf in ochi si inca o amanare a unei adevarate dezbateri despre informatorii si securistii de mare anvergura!
Adică Băsescu e mai criminal decât Iliescu, iar Boc mai arogant şi mai corupt decât Năstase? Mă cam îndoiesc...
Cât despre cazul Groşan, e într-adevăr cusut cu aţă albă. De altfel, Groşan nu putea fi turnător fie şi numai din raţiuni... psihologice - un profitor n-ar fi refuzat niciodată decoraţia lui Iliescu.
@ Radu Vancu
Desigur, fiecare cu preferintele sale politice. Totusi, nu mi se pare firesc ca angajatii STS sa ne cutreiere blogurile folosind platforma institutiei. Daca pe dvs. nu va deranjeaza, inseamna ca aveti un prag de toleranta mult mai ridicar. Am blogul de aproape 4 ani si n-am observat niciodata asemenea vizite. Culmea e ca ele au inceput cam in aceeasi perioada cand am postat un banner explicit anti-Basescu. E, nu-i asa, o simpla coincidenta. Sau sunt eu paranoic. Dar ceva, ceva tot pute rau in republica izmenelor portocalii.
Micawber: Mie îmi vizitau până şi blogul pe care s-a construit poemul "Sebastian în vis", care e orice, numai blog de comentarii politice nu. Habar n-am dac-o fi sau nu vorba de supravheghere (în ce mă priveşte, mai mult ca sigur că nu, nu văd ce interes aş putea prezenta), însă nu mă deranjează, aşa cum nu m-ar deranja să ştiu că răsfoiesc cine ştie ce revistă literară la care colaborez sau pe care o scot; în definitiv, asta e treaba lor. Ar fi o problemă numai dacă serviciile speciale s-ar apuca să pună presiuni pe bloguri/reviste/site-uri din cauza conţinutului. (Ca pe vremea lui... Năstase - vă mai spune ceva afacerea Armageddon? Scuze, nu m-am putut abţine :) )
radu, e nevoie de genul acesta de pareri raspicate intr-un climat cu astfel de vanatori cretinoide de vrajitoare.
chapeau pt. tine si o. soviany.
Bogdan: Mulţumesc. Nu e vorba însă de păreri răspicate, ci de faptul că nu poţi acuza pe cineva pentru că n-a fost erou sau martir, îl poţi acuza în schimb dacă a fost porc. Groşan n-a fost erou, dar nici porcării n-a făcut. Stă mărturie nu numai parcursul lui ulterior, ci chiar… dosarul de securitate - principala acuzaţie a CNSAS fiind aceasta, dubioasă, privitoare la "conferenţiarul M.". Dacă numai atât a putut furniza informatorul, înseamnă că era un colaborator tare ineficient... :)
stii, Grosan tot el insusi ramane. si acelasi lucru se intampla cu oricine a semnat sau nu a semnat.
de aceeasi oameni ramanem apropiati orice se afla (eronat sau nu) despre ei.
Aşa eşti tu, esenţialist, Răzvan! :)
@ Radu Vancu
Ei, cum as fi putut sa uit tocmai afacerea Armageddon? Atata ca nu cred ca se mai poarta 'armaghedoane' din astea in vremea noastra. Se lucreaza mai in stil micro, mai cu cate un santaj/dosar bine plasat, mai cu cate o rasplata bine tintita si in plus se acorda mare atentie mediului virtual, mult mai nesemnificativ pe vremea lui Nastase. Deocamdata constatam ca serviciile speciale isi maresc bugetul an de an, iar ca angajati sunt, citeam recent, pe primul loc in Europa in raport cu populatia generala. Cat despre 'presiunea' pe care o pun pe site-uri serviciile speciale, am citit deja despre cateva cazuri, cel mai recent semnalat deunazi in Moldova:
Unul dintre cei mai prolifici comentatori de pe site-ul Ziarului de Vrancea, Dan Butnaru din Focsani, sustine ca a fost cautat de doi politisti focsaneni dupa ce si-a manifestat on-line nemultumirea fata de fostul partid pentru care a agitat stegulete portocalii in campania din anul 2008. Butnaru spune ca a fost vizitat de oamenii legii ieri dupa-amiaza, la 24 de ore dupa ce acesta a postat mai multe comentarii pe site-ul Ziarului legate de vizita presedintelui Traian Basescu si in care "instiga" la aruncat cu oua.
Cu un pic de rabdare, o sa gasiti destule detalii pe internet despre stirea asta, basca altele.
Ma opresc aici, in definitiv nu cred ca are rost sa polemizam. Dvs., prin continutul blogului, nu aveti motiv sa va temeti de ceva, pentru ca nu aveti manifestari critice la adresa puterii. Nu e niciun repros aici, desigur.
George Ţâra, un fost coleg de facultate şi de grup umoristic cu Groşan, îşi aminteşte, în măsuri diferite, atât de Ovidiu Maghiaru, cât şi de Grigore Drondoe.
Trimiteți un comentariu