vineri, 14 ianuarie 2011

Bilanţ & autocritică

Prin urmare, unii critici socotesc "Sebastian în vis" menţionabil într-un bilanţ al anului trecut.
Mai întâi le spun mersi, mai apoi mă apucă fandacsia - ce-o să spună lumea când o să afle că sunt în impostură? Că nu sunt autorul cărţii, ci numai unul dintre coautori? Căci fără energia şi ingeniul celorlalţi coautori - caligraful Alexandru, Adela Greceanu, Teodora din Subterană, Floribunda, Ora 25, Strelnikov a.k.a. Murdoc, Mircea Ţuglea, Mihai Vakulovski, Cor y amor, ca şi fără propoziţiile augurale adecvate rostite la începutul blogului ce avea să devină hârtie de către Anamică, Luiza şi White Noise, cartea asta cu prieteni n-ar fi existat.
Aşa încât, mulţumindu-vă tuturor, mă simt ca un şnapan care înregistrează la OSIM un proiect open source lucrat cu prietenii.
Oare cum o fi arătând cercul impostorilor editoriali? Mă duc la papa Dante să verific...

14 comentarii:

Alexandru 14 ianuarie 2011 la 21:20  

Radu, fara sa fiu purtatorul de cuvint al coautorilor lui "Sebastian in vis", pot sa-ti spun ca, dupa estimarile noastre precise, ti-am ramas dator vinduti pentru toata povestea, drept pentru care NOI iti multumim, de fapt : )

Pe de alta parte, cred ca am putea folosi o notiune si mai larga de coautor in proiectul tau open source. Ma gindesc la scriitorii pe care i-ai plagiat, incepind de la titlu : ) Apoi, am putea extinde notiunea si la critici, care amplifica, prin articolele lor, conversatia cu si despre Sebastian :) Iti dai seama cum ar fi sa vina la o lectura toti coautorii lui "Sebastian"?

In fine, mi-am adus aminte ca Eco (in "Diario minimo", cred), a mers si mai departe cu extinderea co-autorilor si a fost chiar mai generos cu multumirile:

"Mes enfants m'ont été d'un grand réconfort, m'apportant l'affection, l'énergie, la confiance nécessaires pour mener à bien ma tâche. Je dois à leur désintérêt total et olympien envers mon travail la force qui m'a permis de boucler cette Bustina, en un corps à corps quotidien avec la définition même du rôle de l'homme de culture dans une société post-moderne. Je leur dois la volonté tenace, qui m'a toujours soutenu, de m'isoler pour écrire cette rubrique plutôt que de croiser dans le couloir de la maison leurs meilleurs amis, dont le coiffeur obéit à des critères esthétiques qui offensent ma sensibilité."

(sper sa nu te supere citatul asta, imi dau seama ca face un misto destul de facil, da' tot imi vine sa rid cind mi-l inchipui cum se ascunde de copiii aia cu coafuri care-i ofenseaza sensibilitatea estetica)

Anonim,  15 ianuarie 2011 la 00:45  

monsieur :)

alexandru a scris deja commentul ideal pt acest post. as fi vrut sa scriu io commentu ala, but alas, ma multumesc sa subscriu.

dar voi posta neaparat, sapt viitoare, ceva despre sebastian. intentionam demult, la urma-urmei e un adevarat delir criminal-metafizic acolo, basca lapte-praf, anarhism si filozofie germana!

Radu Vancu 15 ianuarie 2011 la 00:45  

Alexandru: Aşa, aşa, dă-mă cu totul de ruşine, aminteşte-mi că nu-s numai uzurpator, ci şi plagiator! :)
Ciatul din Eco e tare haios, într-adevăr, şi încerc să anticipez cam cum va fi sculptura capelară la vremea majoratului lui Sebastian, adică prin 2027. Dacă am noroc, e suficient de ofensatoare ca să mă închidă într-o cameră şi să mai uzurp-plagiez câte ceva. :)

Gabriel: Îţi mulţumesc, Gabriel. Cu toate că, aşa cum ştim amândoi, recensămintele astea nu-s decât un joc de societate - îmi amintesc unul destul de extins, făcut în 2000 la iniţiativa lui Marian Drăghici, în care Iustin Panţa, de exemplu, nu există, iar Cistelecan, unul dintre cei mai buni critici de poezie ai noştri ever, nici măcar nu-l aminteşte pe Ioan Es. Pop. Uite aici: http://www.observatorcultural.ro/Cartea-de-poezie-a-deceniului-zece*articleID_258-articles_details.html

Radu Vancu 15 ianuarie 2011 la 00:49  

Murdoc: Alexandru întotdeauna scrie lucrurile ideale, aproape că nu-i corect!
Iar gândul că Nietzschuleţul se întâlneşte cu Nietzschofilul zău că îmi dă emoţii. Încep deja să caut slogan:
Nietzschofili din toate ţările, uniţi-vă!
Nietzschofilia salvează România!
Nici o masă fără Nietzsche!
...
...
...

Alexandru 17 ianuarie 2011 la 05:20  

Radu, cum Sebastian sigur o să înveţe de la tine cum să asculte rock şi cum să facă pactul afectuos cu Tradiţia, cred că la vremea majoratului sau chiar mai devreme o să asculte Arcade Fire, iar sculptura lui capelară ar putea deci arăta cam aşa, ceea ce nu-i deloc rău,zic eu : )

Radu Vancu 17 ianuarie 2011 la 11:57  

Alexandru, sunt stupefact!
Oricât de bine îţi cunoşteam calităţile de medium (ai anticipat practic rând cu rând ce plagiam în "Sebastian in Traum", sau cum i-o zice), m-ai lăsat paf.
Pentru că:

1) Chitara din poza seamănă ca două picături cu chităruţa cumpărată acum o lună lui Sebastian.
2) Cămaşa idem.
3) Părul e cam de aceeaşi culoare, doar că al lui Sebastian e cu onduleuri.
4) Strigă în microfon cu aceeaşi atitudine ca şi piciuleţul, şi în aceeaşi poză.

Practic eşti cel mai tare medium pe care-l ştiu de la Uri Geller încoace! :)

Alexandru 17 ianuarie 2011 la 23:01  

Hehe, il si vad cum trage de mustati un pui de Fender jaguar :)

Acuma ma uit prin globul meu de cristal si vad o multime de poeti plagiati prin anticipare de "Sebastian în vis" : )

Anonim,  18 ianuarie 2011 la 03:17  

:)
E cam clar: dacă globul îţi spune numerele de la Loto în perioada asta, nu risipi banii pe bilete - cristalele lui sunt cam high!

Radu

Anonim,  18 ianuarie 2011 la 07:55  

mie mi s-a părut miraculoasă asistarea la naşterea lui sebastian în vis, că de asistenţă nu poate fi vorba, m-am simţit ca la primul spectacol de teatru la care am fost cu grădiniţa, când după ce-şi reveneau din hipnoza indusă de schimbările de decor, copiii strigau disperaţi către actori: nuuu, albăcazăpadanuumuşcaaadinmărcăeotrăviiit!

Radu Vancu 18 ianuarie 2011 la 13:26  

Pe mine m-au dus cu grădiniţa la un spectacol de teatru de păpuşi, absolut terifiant, cu o vrăjitoare numită Lenea (bănuiesc că se voia ceva educativ). Din când în când, vrăjitoarea întorcea o faţă hidoasă spre sală şi se punea pe buhuit ameninţător către noi. Era groaza pură. Nu-mi amintesc să mai fi fost la teatrul de păpuşi după aia.:)

Anonim,  18 ianuarie 2011 la 14:44  

eu din teatrul de păpuşi îmi amintesc un mare peşte turcoaz şi sclipitor, înotând, ce ciudat, prin aer. şi-acum mă mai uit la el când vreau să-mi fac curaj. dar la secvenţa cu peştele volant tăceam şi noi mâlc, aşa că l-am ascuns şi-am îmbrâncit-o-n faţă pe albăcazăpada care răscolea zarva-n bietul spectator. :)

Radu Vancu 18 ianuarie 2011 la 18:36  

Peşte volant - iată deci cum Kusturica (Arizona Dream, nu?) îşi construieşte carieră internaţională plagiindu-ne copilăriile! :)

Anonim,  19 ianuarie 2011 la 09:45  

:) exact! ar trebui constituită o breaslă a plagiatorilor de copilării la care să trimitem cereri de ne citi dosarul.

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS