miercuri, 28 septembrie 2011

Dicţionarul mereuţ

În Serbia, poetul Pavel Gătăianţu (Anarhie cu pauză de ceai, 2011 - nu numai titlul e remarcabil, ci cartea în întregime; am scris o recenzettă despre ea în România literară, trebuie să apară) ne-a făcut cadou mie şi lui Marin Mălaicu-Hondrari unul din cele mai haioase cuvinte ever: e vorba despre adjectivul mereuţ, însemnând în româna vorbită în Serbia "lent" sau "mocăit" (dacă am înţeles bine). Aşa că, după ce am primit cadoul, Marin şi cu mine ne-am pus pe mereuţit toate cărţile care ne veneau în minte.
Ne-a ieşit următorul dicţionar mereuţ (ori bibliografie mereuţă):


Mereuţul care nu poate fi înţeles                             Mereuţul din container
Un mereuţ în infern                                          De-a mereuţul
Toţi sunt mereuţi                                             Mutilarea mereuţului la tinereţe
Mereuţul tuturor intenţiilor                              Monstrul mereuţ
Anul cârtiţei mereuţe                                       Mereuţul fără ieşire
Mereuţul cu două intrări                                  Faruri, vitrine, mereuţi
De ce iubim mereuţele                                     Un week-end printre mereuţi
Mereuţ din lacrimă                                          Mereuţ la 15 ani                               
Mereuţul din pădurea adormită                       Mereuţul egal al fiecărei zile
Cel mai iubit dintre mereuţi                             Viaţa e în altă mereuţă
Mereuţul de adio                                             Cum poate fi cineva mereuţ
Mereuţului n-are cine să-i scrie                       Lacrimi şi mereuţi
Neajunsul de a fi mereuţ                                 Aşa s-a călit mereuţul
În căutarea mereuţului pierdut                         Mereuţii de Curtea Veche
Singurătatea mereuţului de cursă lungă           Frica mereuţului la lovitura de la 11 metri
Mereuţul din Oz                                                Întoarcerea mereuţului risipitor
Mereuţ, ursul polar                                          Mereuţul în două zile
Zbor deasupra unui cuib de mereuţi                Mereuţul fără însuşiri
Requiem pentru un mereuţ                              Aşa grăit-a mereuţul

8 comentarii:

ana alfianu 28 septembrie 2011 la 19:26  

doamne fereşte...oameni serioşi sunteţi voi?
nu mai prea pot de râs :))

Unknown 28 septembrie 2011 la 20:32  

ați uitat de : până mereuț :(

Radu Vancu 28 septembrie 2011 la 20:38  

Ana Alfianu: Suntem cei mai serioşi mereuţologi din lume, Ana! :)

Gabriel Daliş: N-am uitat, Gabriel, am transcris la repezeală din carneţel câteva zeci de titluri, mai am cel puţin încă pe atâtea!

luiza 29 septembrie 2011 la 16:09  

Mereuţ, urs polar - stop al meu!

Anonim,  29 septembrie 2011 la 17:43  

pfiii, ce drăguţ, şi mult mai mare ca Titănuş.

Radu Vancu 29 septembrie 2011 la 23:03  

Luiza: Nu-ş de ce ştiam eu că ţie-ţi plac şalurile, nu blănurile, mi-am cam confuzat tărtăcuţa mereuţă, cred. :)

Ora25: Da, aproape cât ditamai aisberguţul! :)

capricornk13 30 septembrie 2011 la 10:26  

Protestez! Ieri site-ul tău nu m-a lăsat să comentez! Tocmai când vroiam să mă bag şi eu cu Posibilitatea unei mereuţe şi Pe aripile mereuţului!
Şi să zic: mereuţă ţi-e grădina, Darwine!

Radu Vancu 30 septembrie 2011 la 11:42  

Capricornk13: Nu ştiu ce se întâmplă, mi-au mai spus din când în când şi alţi oameni (la fel de minunaţi :) ) că n-au reuşit să posteze comentariul. Am impresia că blogul meu e cam mereuţ, zău aşa. Cât despre "Posibilitatea unei mereuţe" şi "Pe aripile mereuţului", sunt direct în Top 10-ul meu! :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS