Seara de poezie DE + RO
Björn Kuhligk şi Daniel Falb şi-au citit poemele în germană, Rita şi cu mine pe ale noastre în română, Claudiu a citit versiunea română a textelor lui Björn, iar eu am făcut la fel pentru Daniel. A fost prezentată revista Poesis Internaţional, iar Björn a vorbit puţin despre o excelentă revistă germană, lauter niemand.
Claudiu a fost, ca de obicei, un moderator comme il faut. La discuţiile de după lectură, când a venit vorba despre angajarea politică din textele multor poeţi germani contemporani, am spus că eu cred că asta-i normalitatea (încă Platon ştia că poezia e un discurs politic, şi încă unul periculos, ergo numai bun de alungat din cetate, nu?); pentru poeţii români de după '45, dată fiind situaţia politică aberantă, politicul a fost demonizat, a fost alungat din poezie (ce rimă ironică la alungarea poeţilor din cetate de către amintitul grec...) Cine aborda dimensiunea politică nu putea fi un poet serios (bine, e drept că nu puteai scrie despre politică decât într-un anumit mod păunescianomorf, a scrie politic pe bune era o sinucidere socială, dacă nu de-a dreptul biologică.) Abia douămiiştii, prin Ianuş în primul rând, au recuperat dimensiunea politică a poeziei (dintre nouăzeciştii importanţi, numai Nimigean a scris şi poezie inervată -căci enervată - social-politic).
La berea de după (mă rog, limonadă, pentru cei mai slabi de înger), Björn răsfoia uluit antologia Zona nouă, neputând crede că există scriitori născuţi în '93, anul în care el îşi începea existenţa de scriitor (anul naşterii lui fiind '75). Iar cu Daniel am avut o infinită discuţie de mezzanotte despre relaţia dintre Unu şi Multiplu (cu aplicaţie la Platon, Aristotel şi Spinoza), Gabriel Tarde, teoria colectivăţilor şi a mulţimilor (care nu-s unul şi acelaşi lucru), influenţa lui Tarde (despre care eu credeam că-i complet îngropat în interbelicul lui Lovinescu, singurul intelectual român care s-a folosit de teoria lui privind imitaţia) asupra lui Deleuze, revenirea în forţă a lui Tarde printre sociologii şi filosofii germani contemporani şi, în general, cum e cu putinţă pluralitatea (şi diferenţa, şi repetiţia) - adică, pe scurt, rezumatul lucrării de doctorat a lui Daniel, poet absolvent de Filosofie. Care lucrare, aşa minunată cum sună, nu poate fi publicată în Germania - orice editură cere bani ca să publice cărţi teoretice, pare-se, chiar şi pentru tineri deja foarte vizibili, cu premii dintre cele mai importante, cum e cazul lui Daniel. Din punctul ăsta de vedere, România e mai civilizată. :)
A fost, ca să rezum multiplul acestor cuvinte într-unul Unic, bine.
LE. Pozele sunt de la White Noise, nu de la Vera - era tare, tare târziu azi-noapte când am scris postarea. Îmi cer spăşit iertare... :)
LLE. O prezentare a serii de lectură, plus câteva înregistrări cu fragmente de recital şi de discuţii, găsiţi la White Noise.
Trimiteți un comentariu