Amintiri pentru tatăl meu

A ieşit zilele astea "Amintiri pentru tatăl meu", la Vinea.

Coperta e de Ana Alfianu.

Ca să se înţeleagă ce-i cu cartea asta, îi reproduc mai jos epigraful, în-loc-de-cuvântul-înainte:

"Ca orice kaddish, nici acesta nu e unul nou. Nu numai pentru că moartea celor dragi e cel dintâi lucru despre care a ţinut literatura, prin gura lui Ghilgameş, să ne vorbească; ci şi pentru că primele lui două părţi, însumând ceva mai mult de jumătate din poemele care-i compun tripticul, au fost deja publicate în două cărţi anterioare, Biographia litteraria şi Monstrul fericit.

De asemenea, ca orice kaddish, nici acesta nu e unul vechi. Fireşte, nu numai pentru argumentul statistic că aproape jumătate din poemele lui sunt noi; ci pentru că moartea celor dragi nu se învecheşte niciodată. Mortul putrezeşte, moartea lui nu prinde nici măcar mucegai. Ea e pururi cu tine, în tine, lucrează neîncetat, ca rugăciunea celui bun şi zbaterea celui rău, încât ajunge să ţi se pară că-i acolo încă dinainte ca cel drag să moară şi va fi acolo până la sfârşit, când vei ajunge şi tu la articolul acela. Şi când, poate, moartea celui drag în sfârşit va muri.

Se înţelege, aşadar, că pentru mine întrebarea dacă-i o carte veche sau nouă nu are rost. În cartea aceasta, moartea unui om drag se străduieşte să moară. Atât contează: numai această zbatere a ei care, ca şi adevărul, continuă neîntrerupt, fără să-şi ia răgaz nici măcar cât ai sări în gol de pe scăunel."