Spiritul primar agresiv. Studiu de caz: Andrei Marga

Iată ce spune în comunicatul ăsta Andrei Marga despre Filip Florian, într-un comunicat de o agresivitate fără precedent (atacul recent la Andrei Pleşu era violent numai în fond, forma mima încă o oarecare civilitate):

“Sub pretenția goală a omului de litere el [Filip Florian] probează incultura”;

“personaje vizibil de carton cum este Filip Florian”;

“Filip Florian, cu nivelul lui jalnic de cultură, este doar vehement”.

Etc.

Scriam săptămânile trecute aici despre atacul managerului Tribunei din Cluj, Mircea Arman, la adresa lui Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Ion Pop, Ion Vlad etc. Extrasele de mai sus din comunicatul-diatribă al lui Andrei Marga (semnat ca de obicei, extrem de curajos, „Biroul de Presă al ICR”) arată, dacă mai era nevoie, că Andrei Marga are în comun cu Mircea Arman nu numai iniţialele, ci şi ceea ce un alt biet prozator român (nu un ditamai filosoful, precum domnul Marga, e adevărat) numea “spiritul primar agresiv”. Care, iată, intră în metastază sub ochii noştri.

Aşa, ca fapt divers: Costi Rogozanu, cu deja binecunoscuta lui luciditate (care e de regulă pentru mine una dintre marile surse de amuzament), scria azi pe VoxPublica că nu înţelege de ce se agită atâta lumea cu ICR-Marga şi Salonul de carte de la Paris, dat fiind că ce vede el pe lista respectivă nu i se pare supărare, ci împăcare. Curat împăcare, coane Costi, să ne trăiască!

În orice caz, amuzantele lucidităţi ale lui Costi Rogozanu mă fac să îndrăznesc să-mi permit şi eu una: în fruntea ICR nu are ce căuta un om care jigneşte scriitorii români (şi încă pe unul dintre cei mai buni dintre ei!). Dar la fel de adevărat e că, de regulă, plagiatorii nu merg în fruntea bucatelor la târgurile de carte – şi uite că totuşi se întâmplă. Nu-i aşa că-i amuzant? Numai împăcare & amuzament, parol!

Ca să închei – furia agresivă (şi, în fond, neputincioasă) a lui Andrei Marga la adresa lui Filip Florian îmi aminteşte de o scenă pe care nu mai ştiu unde am citit-o: la o întâlnire a lui Ceauşescu cu scriitorii, Elena Ceauşescu intră într-o criză similară de furie când o vede pe Ana Blandiana (care reprezenta exact ceea ce E.C. nu era şi nu putea fi) contrazicându-l pe N.C.; şi începe să strige isteric: „Fă-o să tacă, Nicule, fă-o să tacă!”. Filip Florian, unul dintre cei mai traduşi scriitori români de azi, admirat şi iubit în ţări pentru care Andrei Marga e un anonim absolut, reprezintă ceea ce A.M. nu e şi nu poate fi nicicând. Recitiţi „comunicatul” – veţi auzi, vă asigur, cum din spatele frazelor lui agresive răzbate o voce mică (mică-mică, meschină chiar), cerând isteric: „făceţi-l să tacă!”

Inutil să mai spun: Ceauşescu n-a făcut-o pe Blandiana să tacă.

(text publicat pe LaPunkt.ro)