Lansare de carte. Dumitru Chioaru, „Noua poezie nouă”
Poetul și profesorul Dumitru Chioaru își va lansa joi, de la ora 17, la Biblioteca Astra, antologia Noua poezie nouă. Antologie de poezie română postmodernă, apărută recent la Limes.
E o antologie care, în mod normal, ar trebui să iște ceva discuții - nu doar pentru că-i prima antologie de poezie postmodernă autohtonă (echivalentul autohton al antologiei lui Paul Hoover de Postmodern American Poetry, cum ar veni), ci pentru că vine să exemplifice ideea susținută de Dumitru Chioaru în sintezele lui privitoare la generațiile 80, 90 și 2000, anume că e vorba de o singură generație de creație, întinsă pe parcursul a trei decenii. E, cum s-ar spune, o antologie cu concept; iar dacă nici conceptele nu mai fac scandal, atunci zău că ne-am dus pe copcă. :)
Vor vorbi Andrei Terian, Ioan Radu Văcărescu și cu mine.
Am rasfoit putin vestita antologie... si sincer mi s-a facut dor de Marin Mincu si de acele antologii groase care cine stie cand vor fi reeditate...
Da, "Poezia română actuală" în trei volume a lui Mincu e într-adevăr bună (deşi cam amestecată în secţiunea nouăzecistă), şi mai are şi avantajul că e de fapt o panoramă critică, o antologie comentată. Sincer, nici eu nu ştiu ce editor ar mai investi curând în aşa ceva, abia ies (cu finanţare de la AFCN) antologii de patru sute de pagini precum cea a lui Chioaru, darmite trei volume fiecare de câteva sute de pagini...
Formula "antologiei comentate" mi se pare, pur si simplu, "cea mai buna dintre formulele posibile". Pacat ca este nevoie de mult efort si de un intreg aparat metodologic care sa justifice alegerile. Sa ma ierte pentru interventie domnul Dumitru Chioaru (care, de altfel, merita felicitat pentru indrazneala de a lansa o astfel de antologie "pe vreme de criza"), trebuie sa recunosc fatis ca prefer pe departe termenul de "experimentalism" celui de "postmodernism" care e inca la moda... si ca mi se pare ca aceasta antologie noua nu aduce nimic nou pentru un cititor care cunoaste deja "cu ce se mananca" poetii din carte, din ce-a citit in alte carti...
Sunt insa excesiv de acid acum. Doar am rasfoit cartea, n-am lecturat atent argumentul si, in fond, banuiesc ca "targetul" cartii raman aceia care n-au mai pus mana pe vreo antologie anterioara... Si fie vorba intre noi, sunt sigur ca, peste ani, nu voi rezista nici eu tentatiei de a publica o astfel de antologie :)
Stimate Radu Vancu, e halucinant cum vă daţi în bărci şi vă bateţi pe burtă cu toţi imbecilii ca dl. Chioaru, care se include, fireşte, în antologia sa postmodernă, deşi e aproape de zero barat ca poet, trăgând-o după el (a se citi "promovând-o") pe numita Daniela Popa, care n-are nici ea ce căuta într-o antologie serioasă de poezie postmodernă, neavând nimic de-a face cu acest curent controversat, asta dincolo de valoarea îndoielnică a textelor dânsei. Una peste alta, o antologie din care ar fi trebuit să lipsească un sfert, dacă nu mai mult, din cei antologaţi şi care lasă pe dinafară poeţi buni, doar pentru că dl. Chioaru nu are afinităţi sau prieteşuguri cu ei. Aşadar, stimate Radu Vancu, oare când o să încetaţi a legitima (prin prezentare publică şi promovare) tot soiul de producţii inepte, complet neprofesioniste şi făcute cu rea credinţă? Luaţi bani pentru aceste prestări sau de ce le "onoraţi" fără discernământul pe care ştiam că-l aveţi?
Uf :)
Antologia lui Dumitru Chioaru nu-i infailibilă - ca orice antologie, de altfel -, dar e realmente bună, din cei 80 de poeţi de acolo cel puţin 60 sunt meritorii. Puteţi oricând să faceţi şi dumneavoastră una şi vă asigur că, dacă o să mi se pară convingătoare (şi, fireşte, dacă o să mă mai consideraţi demn să mă invitaţi la lansare), o să vorbesc despre ea cu plăcere.
Ei, aţi văzut că mi-aţi dat dreptate în legătură cu acel sfert care putea lipsi? Dar sunt convins că îmi daţi dreptate, chiar dacă nu o spuneţi, şi în legătură cu cei, să zicem, 5-10 poeţi buni lăsaţi pe dinafară de dl. Chioaru, iar despre unii se ştie că i-a omis pe baza fricţiunilor survenite în timp între el şi ei (excluzându-i, desigur, pe cei care au refuzat şi bine au făcut). Deci, nu e vorba că orice antologie e subiectivă, ceea ce e corect, ci e vorba despre rea credinţă. Iar această rea credinţă se adaugă - colac peste pupăză - faptului că judecăţile de valoare ale d-lui Chioaru sunt tare îndoielnice, după cum reiese din antologarea unor poeţi de mâna a doua, a treia etc. Aşadar, spun că nu aveţi dreptate când consideraţi că dacă trei sferturi dintr-o antologie sunt bune, atunci antologia e făcută bine. E o exagerare din partea dvs. Aşa cum e o exagerare sau derapare şi faptul că deplasaţi spre mine - neştiind cine sunt - o eventuală concepere a unei antologii. Un asemenea tip de judecată nu duce la nimic bun. Ştiţi la fel de bine ca mine că valorile s-au pervertit mult şi că oricine scoate acum antologii care sunt lăudate de diverşi inşi, din diverse motive (personale sau nu), fără legătură cu ceea ce ar trebui să însemne o antologie serioasă. Numiţi-mă tradiţionalist, dar cred că ar trebui procedat în felul următor: o antologie de asemenea pretenţii să fie concepută de un critic apreciat de breaslă (nu de un poet/critic închipuit), dacă se poate cel mai apreciat - cum e, de pildă, dl. Al. Cistelecan. Iar antologia nu ar trebui să cuprindă poezie postmodernă, e o glumă faptul că se întâmplă aşa. Nu poţi să te pretinzi serios şi să faci o antologie care să excludă poeţii care fac trecerea de la modernism la postmodernism. Nu poţi să nu arăţi sursele, rădăcinile noului curent. Fapt din care rezultă că însăşi limitarea la termenul "postmodern" în subtitlu e păguboasă. Cred cu tărie că ar trebui luat modelul antologiei de poezie contemporană americană apărută prima dată prin '86 la Londra - deci, contemporană, nu postmodernă - şi care porneşte de la Wallace Stevens şi alţii care au făcut trecerea de la modernismul la postmodernismul literar şi se sfârşeşte cu dna. Rita Dove. Aşadar, o antologie serioasă, care să conteze cu adevărat în literatura română şi care să merite traduceri în alte limbi, trebuie să se refere la poezia contemporană, să fie făcută de un critic reputat şi să înceapă, evident, cu Mircea Ivănescu, cel sub influenţa căruia stă postmodernismul românesc până la tinerii poeţi de astăzi printre care vă număraţi. Mai precizez că întrebarea mea legată de dvs. era retorică şi aţi făcut bine că nu aţi răspuns la ea. E lesne de înţeles că faceţi serviciul acestor "promovări" pentru a vă creşte cota - cu cât numele dvs. apare mai des în spaţiul public, cu atât vânzările cărţilor dvs. viitoare pot fi mai mari. Nu e o strategie rea, numai că pentru asta sunteţi nevoit să abdicaţi de la multe principii pe care încep să mă îndoiesc că le-aţi avut vreodată... Cu oarecare simpatie (încă), escu.
Spuneţi multe lucruri aici, să le luăm pe rând.
1) Referitor la prezenţele şi absenţele din antologia lui Dumitru Chioaru, aş prefera să vorbim cu nume concrete. Cine sunt marii excluşi? Şi, de asemenea, cine sunt micii incluşi? De aici trebuie să plece orice discuţie profesionistă.
2) Motivele prezenţelor sau absenţelor prefer, de asemenea, să le discut strict profesional. Altfel, prezumând diverse rele intenţii, nu ajungem decât la discuţii fără sens.
3) În ce priveşte modelul de antologie la care vă raportaţi, cred că nu e cel mai bine ales. Antologia postmodernă a lui Chioaru se cere raportată la antologii de asemenea postmoderne - etalonul curent fiind cel al influentei antologii a lui Paul Hoover, "Postmodern American Poetry", scoasă de Norton în 1994. Fiind o antologie ideologică, e important să fie judecată cu criteriile ideologice adecvate. Dar sunt total de acord că punctul de început al postmodernismului autohton e Mircea Ivănescu.
5) Despre judecata morală căreia mă supuneţi, nu e treaba mea să mă pronunţ. Alţii pot spune dacă sunt sau ba un om frecventabil. Printre care, fireşte, şi dumneavoastră. Tot ce pot să sper e, bineînţeles, că nu aveţi dreptate. :)
Nu doresc să dau nume. Sunt absolut sigur că-i puteţi şi dvs. identifica pe cei de valoare care ar fi trebuit incluşi (şi dintre "bătrâni", şi dintre cei mai tineri, cu poezia cărora îmi place să cred că sunt cât de cât la curent). Trebuie să înţelegeţi din ce am spus anterior că eu consider limitată - vasăzică "îngustă" - orice antologie care se rezumă la postmodernism şi mai ales la postmodernismul înţeles în acest sens restrâns la care vă referiţi dvs. când luaţi în calcul aceste două antologii - cea americană a lui Hoover şi cea a d-lui Chioaru. În primul rând, dacă e să vorbim totuşi despre postmodernism, el se întinde pe întreg secolul al XX-lea - e-adevărat, nu în mod consistent, dar ca elemente sporadice la început, şi mai ales ca atitudine. Sunt convins că ştiţi despre această abordare conform căreia postmodernismul e o atitudine, cum sunt convins şi că ştiţi că unii îi găsesc rădăcini chiar cu ceva vreme - puţină, e drept - înainte de 1900. Dar, lăsând la o parte aceste lucruri şi raportându-ne strict la spaţiul românesc, repet, nu cred că e benefică o asemenea paradigmă îngustă, în care să nu fie inclus Mircea Ivănescu şi, iată că voi da încă un nume, Angela Marinescu, care ar fi trebuit să apară imediat după M. I. Spuneam că paradigma trebuie lărgită şi că ar fi trebuit incluse şi rădăcinile postmodernismului autohton. Sper că acum m-am făcut mai bine înţeles în ceea ce priveşte diferenţa de paradigmă. Cât despre acea rea intenţie pe care i-o atribuiam d-lui Chioaru, se pare că eu ştiu mai multe decât dvs. în această privinţă, întrucât înţeleg că dvs. nu cunoaşteţi relaţiile sale trecute cu diverşi poeţi români şi nu o să le dezvălui eu acum, aşa că puteţi ignora acest aspect dacă doriţi. Despre aşa-numita "judecată morală", nu ştiu dacă trebuie luată strict în acest sens. Dar mai menţionez că am aflat de viitoarea dvs. vorbire la lansarea cărţii lui Daniel Cristea-Enache. În acest mod, iată, veţi legitima încă un neghiob cu diplome, în faţa sibienilor şi, mai grav, în faţa studenţilor pe care îi păstoriţi. Aştept cu nerăbdare ziua în care îl veţi legitima în acest mod şi pe Alex. Ştefănescu, pentru că doar asta mai lipseşte din acest trist "palmares". E trist când un scriitor - şi profesor - se transformă în vorbitor de serviciu la asemenea nunţi şi botezuri literare... Sper ca această mâncare de cantină culturală să vă cadă bine măcar dvs.
câtă răbdare ai, măi Radule...
Dragule, ştii deja că Sebastian e cel care mă învaţă totul. Şi de la el ştiu că aşa îi spune Controlorul cel Gras lui Thomas Trenuleţul: "Tu nu eşti un tren mare şi puternic precum Gordon, marea locomotivă albastră, dar dacă ai răbdare poţi fi un trenuleţ cu adevărat folositor".
Aşa că asta încerc şi eu să fiu pe lumea asta - un trenuleţ cât de cât folositor. :)
Trimiteți un comentariu