Poezia a fost la Bistriţa

Zău că a fost. Şi nu oricum, ci neverosimil de frumos, nu atât un festival, cât un maraton de poezie şi de muzică, nu cred să fi fost vreo zi în care recitalul să fi durat mai puţin de şapte ore.
Cel mai mult m-a emoţionat piesa deţinuţilor din Penitenciarul Bistriţa, "Trişez cu viaţa", un montaj stilizat de Claudiu Komartin din confesiunile lor şi regizat de Camelia Toma. Alternând un sentimentalism care te tăia la stomac cu un sarcasm cât doi pumni la ficat. Le-aş trece celor şase băieţi doldora de talent numele aici, dar n-am mai avut suficientă luciditate să-l notez. (Poate mă ajută cineva.)
(LE. Iată lămuririle Anei Toma: Interpreţii din "Trişez cu viaţa" sunt, în ordine alfabetică, Sergiu Bălteanu, Balint Calo, Emanuel Cîrlan, Sebastian Florea, Dragoş Galiceanu, Gavril Moldovan, Călin Ruţă. Detalii şi fotografii din spectacolele lor pot fi urmărite pe blogul trupei de teatru anOnimus http://argument4anonimus.wordpress.com/)
Iar vineri, pe la şase dimineaţa, pe terasa unui club, s-a întâmplat iar: versurile cu Apolodor recitate de mine unui tânăr care-i ceruse o ţigară lui Ştefan Manasia l-au iluminat deodată pe dinăuntru, ca un chibrit. A văzut limpede asta şi Marius Chivu. (LE. A văzut şi John Partene, dar, cum el e permanent iluminat pe dinăuntru de o lampă cu pulberi de lumină, n-a băgat prea mult în seamă...)
N-am văzut niciodată atâţia elevi de liceu venind la un recital de poezie. Câteva zeci de adolescenţi, şezând cuminţi cu orele pe băncile din sinagogă, mereu atenţi, mereu reactivi. Mai e şansă.
Iată şi numele celor care au gândit bijuteria asta de festival: Marin Mălaicu Hondrari, Ana Toma, Camelia Toma, Gavril Ţărmure (cu a sa Societate de Concerte Bistriţa). Patru oameni de dragul cărora poezia ar veni oriunde.