Frumoşi nebuni ai micilor oraşe
Săptămâna trecută, de vineri până duminică, am fost la Sângeorz-Băi, am citit poezie la "Muzeul de Artă Comparată"; la Sângeorz frumuseţea încă există, şi oamenii există şi ei - sub formă de oameni umani, vreau să zic, şi nu de caricaturi ale propriei umanităţi.
Poate de la atâta frumuseţe îmi tot sună în cap un distih al lui Marin Mălaicu-Hondrari, care spune aşa:
"Aici, unde e atâta frumuseţe,
încape şi suferinţa mea multă".
(Sper să fie exact citatul, sunt la facultate, scriu în pauza dintre cursuri şi nu prea am cum să verific.) Nu ştiu cum vi se pare vouă, mie îmi place aşa de tare că mi l-aş aşeza drept epitaf. :)
Iar Marin, spre disperarea mea, nu e numai un poet excelent, ci şi un prozator pe măsură - azi, de la ora şase seara, îşi lansează la Cluj, în "Insomnia", al doilea roman, "Apropierea". Din care mi-a citit la Sângeorz pasaje minunate.
Şi, oricât pare de neverosimil, Marin nu e singurul scriitor de calibrul ăsta de la Sângeorz. Mai pot fi văzuţi acolo, în rezidenţă sau veniţi de prin împrejurimi, Florin Partene, Dan Coman, Ana Dragu. Tot de aici vin Ioana Nicolaie, Mihaela Ursa, O. Nimigean (e drept, el de la vreo 5 km, din Ilva Mică), V. Leac (dacă nu mă-nşel, vorba lui Sam Hawkins din "Winnetou")... Nu mai ştiu, am pierdut şirul, cert e că pare aproape imposibil să te naşti în zona Sângeorzului şi să nu ajungi scriitor.
L-aş declara "rezervaţie de scriitori", Jurassic Park al acestei specii ameninţate.
O intrebare de interes in aparenta pur lingvistic: in numele Hondrari, i-ul de la sfarsit este plin, sau o simpla marca a palatalizarii?
Mai pe sleau, rimeaza cu "Mata Hari" sau cu "bondari"?
Intreb si eu, ca vad ca e un autor din ce in ce mai la moda si sa pot fi (si eu) in rand cu lumea buna :)
Da, Marin chiar că face parte din lumea bună! Nu numai pentru că, din câte ştiu, Hondrari e un nume cu ascendenţă aristocratică, dar pentru că un om bun ca el chiar face lumea bună. Şi, din câte ştiu, e un i scurt.
S-a notat: omul bun cu i-ul scurt.
Incredibil cît de mulţi sînt - chiar seamănă a poveste sefe. Nu ştiam că şi V. Leac e tot de la Sângeorz (dacă nu te-nşeli :). Cred că trebuie făcute nişte studii aplicate, să aflăm ce se-ntîmplă acolo.
Poţi să ne spui ce mai scriu ceilalţi sau e secret?
(Şi ce rău îmi pare că m-am născut la Brăila... : )
Ma gindesc la o ipoteza: toti scriitorii buni sint, de fapt, de-acolo: Salinger e de la Sangeorz, Nabokov e de la Sangeorz, Borges e de la Sangeorz.
Dar, cum lumea in care traim e varianta corupta a lumii care ar trebui sa fie, o eroare de sistem i-a facut sa se risipeasca prin lume: asa se face ca Salinger s-a nascut la NY, Nabokov la Sankt-Peterburg, Borges la Buenos Aires. Si sint buni pentru ca New-Yorkurile, Buenos Airesurile si Sankt-Peterburgurile lor sint alte nume si alegorii ale Sângeorzului - 'locul unde frumusetea înca exista'.
De-abia astept sa citesc 'Apropierea'.
@ Micawber: Aşa-i, oamenii discreţi până şi i-ul şi-l scurtează!
@ Alexandru: Nu ştiu ce mai scriu ceilalţi, lui Florin Partene practic i-am smuls poemul publicat pe "O carte într-o frază", a fost singurul text obţinut pe surse, să zic aşa.
Sângeorzul ca Aleph, ca sinteză a Alephurilor - cum de nu mi-am dat seama? De asta fierb acolo apele în pământ, mineralizându-se; de asta fierbe acolo sângele în oameni, metanoizându-i; pentru că Umbrele Marilor Oameni colocvializează zi şi noapte în sutele de camere aparent goale ale hotelului Hebe, şi energiile lor iradiază totul!
Trimiteți un comentariu